"O experienta personala"

- Ai dreptate, ma priveste doar pe mine, e o experienta personala. Dar trecand prin unele experiente personale, in care te arunci cu capul inainte in prapastie, gasesti pana la urma un tunel secundar sau ceva care da catre un adevar ce nu te mai priveste doar pe tine, ci e universal. Si astfel gasesti macar alinare pentru suferintele indurate. Ca Tom Sawyer, care a trebuit sa sufere intr-o pestera, in bezna, dar care a gasit nu numai calea de iesire, ci si un sac cu aur! Dar experienta mea personala de acum e ca un put de mina sapat vertical si izolat, care merge pana la o adancime unde nu mai exista speranta si care nu se deschide catre lumea nimanui. Asa ca degeaba ma zbat si sufar in bezna in pestera, experienta mea personala n-o sa aiba nici macar o farama de sens pentru nimeni. Nu fac altceva decat sa sap intruna, in zadar, cu rusine. Tom Sawyer din mine e pe funul unui put de mina cumplit de adanc si chiar nu m-as mira sa-si piarda mintile.

………………………………………………………………………………………………..

- De data asta chiar ai facut fata cu brio.

- De fapt, tot incercam sa fug si aproape ca reusisem, dar se pare ca realitatea te obliga sa traiesti cum trebuie atunci cand a accepti. Adica, degeaba vrei sa te lasi prins intr-o capcana a inselatoriei, pana la urma tot iti dai seama ca singura optiune e sa o eviti. Cel putin asta am descoperit eu, spune Bird, uimit de sila ascunsa din vocea lui.

- Se poate trai in realitate si altfel, Bird. Sunt oameni care sar ca broastele dintr-o minciuna in alta, pana la moarte.

…………………………………………………………………………………………………..
 Avea sa se uite in oglinda de indata ce ajungea acasa, iar apoi avea sa foloseasca dictionarul pe care i-l daruise Delcev inainte sa fie trimis acasa de catre consulat. Pe pagina de garda, Delcev scrisese cuvantul “speranta”. Brid voia sa caute “perseverenta.”

Kenzaburō Ōe , castigatorul premiului Nobel pentru literatura in 1994, al doilea scriitor japonez dupa Yasunari Kawabata care primeste aceasta distinctie, prezinta intr- “O experienta personala” o intreaga paleta de simtiri profunde si extrem de intense ale spiritul uman, care pus in fata dramei noii vieti aparute (fiul nou nascut) care de la inceput este condamnata la a fi “altfel” la o prima vedere,  mai intai se afunda intr-o acuta intunecare care pare fara scapare, incercand de fapt sa fuga de sine, de “realitate” si nu neaparat de “drama” care se desfasura in viata lui ca mai apoi sa isi dea seama ca orice scapare – in alcool, in sexul cu o iubita care nu are de fapt nici o semnificatie profunda pentru el, in planuirea calatoriei in Africa – este de fapt iluzorie si complet lipsita de sens. In momentul in care se accepta pe sine, exact asa cum este, gaseste eliberarea si hotararea necesara sa reia firul vietii pe care l-a crezut pierdut pentru totdeauna.

Este a doua carte care ma face sa resimt atat de profund lumea in care se gaseste personajul principal. M-a dus cu gandul la “Ciuma” lui Albert Camus datorita descrierilor intense care la un moment dat te fac parca sa te retragi  intr-o incercare de a scapa de mediul apasator al trairilor si simtamintelor personajelor. Cu atat mai mult raman fascinata de talentul scriitorului in realizarea cadrului perfect care te atrage complet in firele retelei de sentimente intortocheate ale povestirii.