“Sunt atat de multe lucruri despre care vreau sa te intreb. Sunt atat de multe intrebari. Cred ca ar trebui sa incep cu cele mari, cu cele evidente. Cum ar fi: de ce este lumea asa cum e?
Dintre toate intrebarile pe care omul le-a pus lui Dumnezeu aceasta este cea mai des intalnita. Omul a pus-o chiar de la inceputuri. Asta este ceea ce ati vrut sa stiti din prima clipa - de ce trebuie sa fie asa?
Formularea clasica a intrebarii e de obicei cam asa: Daca Dumnezeu este absolut perfect si a-toate-iubitor, de ce a creat mizeria si foametea, razboiul si boala, cutremurele si tornadele si uraganele si toate formele de dezastre naturale, profundele dezamagiri personale si calamitatile de pretutindeni? Raspunsul la aceasta intrebare se afla in misterul cel mai profund al universului si in sensul cel mai inalt al vietii.
Eu nu Imi arat bunatatea creand numai ceea ce voi numiti perfectiune in jurul vostru. Eu nu Imi arat dragostea nepermitandu-va voua sa o aratati pe a voastra.
Dupa cum ti-am explicat deja, nu poti sa-ti arati dragostea pana cand nu ai aratat non-dragostea. Un lucru nu poate sa existe fara opusul lui decat in lumea absolutului. Dar aceasta imparatie a absolutului nu ne-a satisfacut nici pe Mine, nici pe tine. Eu am existat acolo in eternitate si de acolo veniti si voi.
In absolut nu exista traire prin experienta, ci numai cunoastere.
Cunoasterea este o stare divina – dar, cu toate acestea, cea mai mare bucurie este sa existi. A exista se realizeaza numai dupa experienta. Evolutia este aceasta: a cunoaste, a trai o experienta, a fi.
Aceasta este Sfanta Treime – Trinitatea care este Dumnezeu.
Dumnezeu Tatal este a cunoaste – parintele a tot ceea ce intelegi, initiatorul a tot ceea ce inseamna experienta, pentru ca tu nu poti sa traiesti o experienta legata de ceva ce nu cunosti.
Dumnezeul Fiul este a trai o experienta – intruparea, actiunea legata de tot ceea ce Tatal stie despre El insusi, deoarece tu nu poti sa fii ceea ce nu ai trait ca experienta.
Dumnezeu Sfantul Duh inseamna a fi - destruparea a tot ceea ce Fiul a trait ca experienta de Sine; starea de a fi simpla, remarcabila, posibila numai prin amintirea a ceea ce stii si a ce traiesti ca experienta.
Aceasta stare simpla de a fi este o binecuvantare. Este o stare-a-lui-Dumnezeu, dupa ce te-ai cunoscut pe Tine Insuti si ai trait experienta legata de Tine Insuti. Spre asta a nazuit Dumnezeu la inceput.”
Acesta este un pasaj din cartea “Conversatii cu Dumnezeu – un dialog neobisnuit”, vol. I de Neale Donald Walsch.
Mai intai am citit de acelasi autor “Comuniune cu Dumnezeu – un dialog neobisnuit”, care m-a schimbat complet si mi-a raspuns la multe nelamuriri pe care le aveam de mult, mult timp si cel mai placut pentru mine, mi-a confirmat unele lucruri pe care le simteam dar nu stiam cum sa le iau.
Recomand aceaste carti tuturor, chiar si celor care poate nu sunt asa interesati de aspectul mai “spiritual” al vietii. Va veti regasi cu siguranta printre randuri, va veti re-descoperi printre randuri, poate veti si plange putin, cu siguranta va veti emotiona. Prin cuvinte aparent simple, pe intelesul tuturor, ni se transmite adevarul, nu am nici cea mai mica indoiala si suntem ajutati sa dam valul iluziilor la o parte si sa ne regasim goi, asa cum sunt sufletele noastre milenare.
Abia astept sa termin cele 3 volume din seria “Conversatii cu Dumnezeu” si sa explorez si celelalte carti ale lui Neale Donald Walsch.
Pentru ca nu am mai postat de ceva timp nimic despre carti, am sa scriu astazi despre ultimele doua carti citite. Amandoua le-am imprumutat de la o prietena si ma bucur mult ca am facut-o. Mai am inca doua luate de la ea care isi asteapta randul.
Prima este “Dhyanna Printesa Daca”
Pentru mine a fost o carte putin cam greoaie de citit, stilul nu este tocmai unul preferat de mine, insa este o carte in care gasesti o sumedenie de informatii despre cultura, traditiile, “zeii” dacilor. Aparent poate parea o lucrare de beletristica, autorul dand dovada de o imaginatie foarte bogata. Totusi, nu cred ca acesta este cazul aici. Bineinteles, nu pot spune ca un anumit procent este real si un anumit procent nu este pentru ca nu detin aceasta cunoastere. Insa in paginile de sfarsit am gasit ceva foarte apropiat de sufletul meu, ceva despre care imi “aminteam” si eu, candva. Ca atare, pentru mine a fost cat se poate de autentic. Si cred ca in cele din urma la aceasta se reduce totul: daca te regasesti, fie si doar intr-o fraza din carte, atunci aici se afla raspunsul realitatii celor prezentate in ea.
As putea spune ca acelasi lucru se aplica si celei de a doua carti, care trebuie sa recunosc, a fost mult mai aproape de sufletul meu.
Sper ca intr-o zi sa am onoarea sa il cunosc pe autorul acestei carti. Mi se pare a fi un spirit extraordinar cel care a reusit sa aduca in realitatea noastra aceste “legi” si cunostinte uitate de cei mai multi dintre noi.
Cartea te pune pe ganduri, iti deschide porti, iti da indicii catre alte lumi… interioare. Te provoaca sa-ti explorezi propriile dimensiuni si iti creeaza o sete de a sti mai mult: despre tot ceea ce te inconjoara, despre tine insuti. Despre aceasta carte nu voi scrie prea multe, cu toate ca ar fi multe idei de transpus, insa cred ca cel mai bine las pe fiecare sa o exploreze pentru ca este un intreg univers cuprins in filele acestei lucrari pe care o recomand cu mult drag.
Legile lui Zamolxe, legi universale, legi ale Pamantului, legi ale Omului, legi ale “Focului cel Viu si Vesnic”.
