Vorbind de lucruri ciudate, ti-am spus si eu o multime in seara asta, dar, daca stau sa ma gandesc, nu sunt de fapt decat visele
sau dorintele zecilor si sutelor de milioane de oameni, avute de-a lungul a catorva mii bune de ani, iar eu m-am nascut pe aceasta
lume ca o poezie elegiaca simbolica, ca un bob de lacrima umana.
sau dorintele zecilor si sutelor de milioane de oameni, avute de-a lungul a catorva mii bune de ani, iar eu m-am nascut pe aceasta
lume ca o poezie elegiaca simbolica, ca un bob de lacrima umana.
"Luna in apa"
Intr-o dimineata de mai, ea auzi la radio niste glasuri de pasari salbatice, transmise de pe un munte din aproprierea locului unde statuse cu primul sot pana ce acesta isi daduse sfarsitul. Dupa ce-si conduse pana la poarta actualul barbat care pleca la serviciu, scoase oflinda de mana din setul mesei de toaleta si reflecta in ea cerul senin. Isi privi apoi si propria fata. Facu o descoperire stranie. Nu-ti poti zari fata decat reflectata intr-o oglinda. Tu esti singurul care nu-ti vezi propria fata. Iti atingi zilnic figura convins fiind ca imaginea reflectata ar fi cea pe care o vezi direct. Kyoko ramase un timp pe ganduri, intrebandu-se ce sens o avea oare faptul ca Dumnezeu i-a facut pe oameni astfel incat sa nu-si poata vedea chipul.
“Oare am innebuni daca ne-am vedea propria fata? Am ajunge sa nu mai putem face nimic?”
Totusi, probabil ca omul insusi evoluase catre o forma in care sa nu-si poata percepe propria fata. Foarte posibil ca libelua sau calugarita sa fie in stare sa-si vada chipul, se gandi Kyoko.
Fata, care iti apartine in cea mai mare masura, parea cumva sa fie destinata pentru a fi aratata celorlalti. O semana oare asta cu dragostea?
Continui cu pasajele care mi-au placut din ultimele carti citite. Ieri am terminat “Dansatoarea din Izu” de Yasunari Kawabata – povestiri. De fiecare data, scrierile lui Kawabata ma fascineaza prin puterea incredibila a descrierilor sentimentelor si trairilor umane, in cateva cuvinte insumand tot universul emotiilor ascunse, atat frumusetea, cat si uratenia sufletului uman. Abia astept sa achizitionez urmatoarea carte scrisa de Kawabata din Wishlist-ul meu. Momentan citesc “Cheia” de Junichiro Tanizaki.
Iar astea sunt ultimele carti cumparate ieri. Cele de arhitectura au venit cadou la comanda.
“Oare am innebuni daca ne-am vedea propria fata? Am ajunge sa nu mai putem face nimic?”
Totusi, probabil ca omul insusi evoluase catre o forma in care sa nu-si poata percepe propria fata. Foarte posibil ca libelua sau calugarita sa fie in stare sa-si vada chipul, se gandi Kyoko.
Fata, care iti apartine in cea mai mare masura, parea cumva sa fie destinata pentru a fi aratata celorlalti. O semana oare asta cu dragostea?
Continui cu pasajele care mi-au placut din ultimele carti citite. Ieri am terminat “Dansatoarea din Izu” de Yasunari Kawabata – povestiri. De fiecare data, scrierile lui Kawabata ma fascineaza prin puterea incredibila a descrierilor sentimentelor si trairilor umane, in cateva cuvinte insumand tot universul emotiilor ascunse, atat frumusetea, cat si uratenia sufletului uman. Abia astept sa achizitionez urmatoarea carte scrisa de Kawabata din Wishlist-ul meu. Momentan citesc “Cheia” de Junichiro Tanizaki.
Iar astea sunt ultimele carti cumparate ieri. Cele de arhitectura au venit cadou la comanda.
No comments:
Post a Comment