Un dialog neobisnuit

“Sunt atat de multe lucruri despre care vreau sa te intreb. Sunt atat de multe intrebari. Cred ca ar trebui sa incep cu cele mari, cu cele evidente. Cum ar fi: de ce este lumea asa cum e?

Dintre toate intrebarile pe care omul le-a pus lui Dumnezeu aceasta este cea mai des intalnita. Omul a pus-o chiar de la inceputuri. Asta este ceea ce ati vrut sa stiti din prima clipa - de ce trebuie sa fie asa?

Formularea clasica a intrebarii e de obicei cam asa: Daca Dumnezeu este absolut perfect si a-toate-iubitor, de ce a creat mizeria si foametea, razboiul si boala, cutremurele si tornadele si uraganele si toate formele de dezastre naturale, profundele dezamagiri personale si calamitatile de pretutindeni? Raspunsul la aceasta intrebare se afla in misterul cel mai profund al universului si in sensul cel mai inalt al vietii.

Eu nu Imi arat bunatatea creand numai ceea ce voi numiti perfectiune in jurul vostru. Eu nu Imi arat dragostea nepermitandu-va voua sa o aratati pe a voastra.

Dupa cum ti-am explicat deja, nu poti sa-ti arati dragostea pana cand nu ai aratat non-dragostea. Un lucru nu poate sa existe fara opusul lui decat in lumea absolutului. Dar aceasta imparatie a absolutului nu ne-a satisfacut nici pe Mine, nici pe tine. Eu am existat acolo in eternitate si de acolo veniti si voi.

In absolut nu exista traire prin experienta, ci numai cunoastere.

Cunoasterea este o stare divina – dar, cu toate acestea, cea mai mare bucurie este sa existi. A exista se realizeaza numai dupa experienta. Evolutia este aceasta: a cunoaste, a trai o experienta, a fi.

Aceasta este Sfanta Treime – Trinitatea care este Dumnezeu.

Dumnezeu Tatal este a cunoaste – parintele a tot ceea ce intelegi, initiatorul a tot ceea ce inseamna experienta, pentru ca tu nu poti sa traiesti o experienta legata de ceva ce nu cunosti.

Dumnezeul Fiul este a trai o experienta – intruparea, actiunea legata de tot ceea ce Tatal stie despre El insusi, deoarece tu nu poti sa fii ceea ce nu ai trait ca experienta.

Dumnezeu Sfantul Duh inseamna a fi  - destruparea a tot ceea ce Fiul a trait ca experienta de Sine; starea de a fi simpla, remarcabila, posibila numai prin amintirea a ceea ce stii si a ce traiesti ca experienta.

Aceasta stare simpla de a fi este o binecuvantare. Este o stare-a-lui-Dumnezeu, dupa ce te-ai cunoscut pe Tine Insuti si ai trait experienta legata de Tine Insuti. Spre asta a nazuit Dumnezeu la inceput.”

Acesta este un pasaj din cartea “Conversatii cu Dumnezeu – un dialog neobisnuit”, vol. I de Neale Donald Walsch.

Mai intai am citit de acelasi autor “Comuniune cu Dumnezeu – un dialog neobisnuit”, care m-a schimbat complet si mi-a raspuns la multe nelamuriri pe care le aveam de mult, mult timp si cel mai placut pentru mine, mi-a confirmat unele lucruri pe care le simteam dar nu stiam cum sa le iau.

Recomand aceaste carti tuturor, chiar si celor care poate nu sunt asa interesati de aspectul mai “spiritual” al vietii. Va veti regasi cu siguranta printre randuri, va veti re-descoperi printre randuri, poate veti si plange putin, cu siguranta va veti emotiona.  Prin cuvinte aparent simple, pe intelesul tuturor, ni se transmite adevarul, nu am nici cea mai mica indoiala si suntem ajutati sa dam valul iluziilor la o parte si sa ne regasim goi, asa cum sunt sufletele noastre milenare.

Abia astept sa termin cele 3 volume din seria “Conversatii cu Dumnezeu” si sa explorez si celelalte carti ale lui Neale Donald Walsch.