Ultima tura in care am fost cu ei a fost weekendul acesta, in Bucegi. Am plecat, dupa cum spuneam, dis de dimineata la drum cu microbuzul si cu soferul simpatic, care merge cu noi in ture, nu doar ne conduce unde avem de ajuns. De data aceasta au fost si cateva masini in afara de microbuz, atatia amatori de excursie au fost, incat nu am incaput cu totii in microbuz. Dupa povesti haioase, rasete si voie buna pe drum, am trecut de Rasnov si am ajuns la Cabana Himalaya, unde ne-am cazat. Am mancat si ne-am pregatit de plecare la Cabana Malaiesti.
Am ajuns mai repede decat ma asteptam si chiar daca ne-a plouat putin, a fost nesemnificativ, avand in vedere ca in suflet era cald si bine. Am intalnit un grup pe drum care mi-au lasat un gust amar, nu credeam ca voi gasi pe un traseu montan asemenea specimene… dar na, aerul mitocan a inceput sa migreze de la oras si spre munte. Trecand peste acest aspect, din nefericire, la Malaiesti nu am avut parte decat cateva minute de intreaga panorama, plafonul de nori fiind foarte jos. Mai fusesem la Malaiesti de cateva ori, asa ca stiam imprejurimile, insa fiecare moment aduce alte senzatii si impresii, ca atare, mi-ar fi placut sa am o privire de ansamblu mai de durata, sa ma bucur mai mult de frumusetea naturii. La coborare am facut foarte putin, nimerind ca tovarasa de drum o persoana foarte interesanta cu care am descoperit ca “impart” multe lucruri in comun si m-am bucurat mult sa putem sta de vorba doar noi. Ajunsi inapoi la cabana am avut timp sa dormim putin inainte de cina care a fost delicioasa, dupa care am avut parte de cantece de munte si chitara. Ne-am bucurat de cantece atat inauntru cat si langa rau, la foc, unde am stat pana ni s-a facut frig si am revenit in casa la si mai multa voie buna. Am inceput sa jucam jocurile deja traditionale la serile Evadeaza cu Noi si recunosc ca preferatul meu este “Varcolacii”. Este foarte, foarte haios si mi se pare ca aici oamenii se dezlantuie si mai mult si le descoperi partea pusa pe sotii.
A doua zi a fost plina de activitati care mai de care mai interesante. Ne-am impartit pe grupuri si ne-am tot rotit de la un atelier la altul – tras cu arcul, echitatie, tiroliana peste rau, escalada la panou, tehnici de prim ajutor si tragere la tinta cu arma de airsoft. Toate au fost interesante iar instructorii simpatici. A fost o zi in care am invatat multe, ne-am distrat copios, am invins temeri si am descoperit ca putem mai mult decat credeam. Spre deosebire de sambata, vremea a tinut cu noi si nu a plouat, chiar daca au fost si momente in care soarele s-a ascuns si vantul ne-a mangaiat putin, dar ne-am bucurat din plin de culorile cerului si de crestele din departare.
Ca de obicei, timpul a trecut prea repede si a fost momentul sa ne luam la revedere de la munti si oamenii primitori de la cabana, intorcandu-ne energizati acasa, cu amintiri frumoase si sufletul plin de bogatia descoperirilor din tura. Ca de fiecare data, abia astept urmatoarea iesire, pana atunci insa planuind sa ne mai vedem nu numai la vizionarea de poze, ci si la alte activitati pe care le-am planuit in spatiul urban. Le multumesc tuturor pentru cele doua zile frumoase petrecute impreuna si mai ales lui Marius si Sebastien, fara de care n-ar exista aceste iesiri.
